Ikebana

Multa lume crede ca noi "facem Ikebana", asa ca articolul acesta vrea sa explice diferenta dintre tehnica Ikebana si activitatea designerului floral.

Ikebana reprezinta arta de a face florile sa traiasca in apa (in japoneza "ikery" inseamna a face sa traiasca si "bana" inseamna floare). La inceput, Ikebana era folosita pentru decorarea altarelor templelor, mai tarziu fiind regasita ca ornament pentru altarul din casa sau in spatii publice. Se poate spune ca istoria ikebanei incepe cu oferirea florilor lui Buddha.

Principiile de baza ale aranajamentelor florale in stil Ikebana sunt predominanta liniei asupra culorii si exprimarea triunghiului Cer-Om-Pamant. Florile sunt infipte in ace kenzan (o pernita cu ace fixata pe o placa de plumb), iar conducerea liniei este cursiva, frumoasa, fapt ce accentueaza tensiunea interioara. Se tine cont si de tandemul masculin - feminin.

Florile se pun in vaze impreuna cu frunze si aranjarea lor in spatiu exprima originea lor. Se folosesc numai plante autohtone intalnite in natura (crizanteme, nuferi, irisi, flori de cires, bujori, azalee), pline de semnificatii. Formele de lucru sunt puse inaintea unui fundal si florile se aranjeaza asimetric. Scheletul unui astfel de aranjament floral este alcatuit din trei elemente (ramuri si/ sau flori): Sin (Cerul), Soe (Omul) si Hikae (Pamantul).  Potrivit conceptiei japoneze, omul tinde mereu spre cer, dar destinul sau este sa ramana pe pamant. Florile din cadrul aceleiasi familii de flori nu sunt folosite impreuna daca sunt de culori diferite. In schimb, florile mari si mici, deschise sau semideschise pot ajunge una langa alta, cele mari in partea superioara, iar cele mici asezat jos. In aceasta constructie sunt foarte importante unghiurile de asezare a florilor.

Pentru japonezi, frumusetea decurge mai mult din silueta materialul vegetal care reprezinta mult mai bine cresterea, decat din culorile si marimea florilor. Perfectiunea liniara, ca expresie a cresterii naturale, este tot ce se paote mai frumos. Dragostea fata de natura, fata de cresterea plantei in toate fazele ei, este dovedita de respectul acordat acesteia.

 

Mestesugul designerul florist devine arta atunci cand opera terminata, in afara faptului ca respecta regulile meseriei, are un caracter individual, are putere de exprimare si un continut artistic. Un designer floral combina elemente astfel incat frumusetea lor sa fie pusa in valoare. Pe langa cunostinte teoretice si experienta practica, acesta trebuie sa aiba talent, fantezie si mult bun gust. Toate acestea trebuie cultivate prin perfectionare continua, ca sa se ajunga la un nivel artistic adecvat. Chiar daca gusturile nu se discuta, pentru a aprecia lucrarea unui designer este nevoie de bun gust si simt al frumosului.

Nu pretindem ca "facem Ikebana", dar preluam principiile estetice ale acestei technici si le transpunem in aranjamente florale, carora recunoastem ca le lipseste o disciplina atat de stricta si riguroasa. Lasam creativitatea sa isi faca de cap si ne dam in vant dupa creatiile asimetrice pentru ca asimtreia da artei o diversitate surprinzatoare, la fel cum in natura nu este nimic perfect simetric.